Spatiu privat
Pana acum am preferat doar casele din copaci, dar m-am hotarat sa cobora de indata ce am citit volumul lui Florin Partene, Reverenta, in care eul insular, catabazic, se proiecteaza in spatiul de cele mai multe ori acvatic al propriei intimitati. Nu stiu de ce nu m-am gandit pana acum sa il alatur pe Partene lui Monet, casutei lui plutitoare…Probabil ca, de la o varsta, conexiunile se fac un pic mai greu. Dar nu cred ca e prea tarziu pentru un exercitiu de dubla admiratie prin analogie. Sper ca lui Florin Partene sa ii placa acest spatiu privat plutitor, destinat exclusiv creatiei. Doar de aceea se numeste atelier, The studio boat. Poate ca si Elenei Vladareanu ii va placea locsorul acesta, ei, careia ii displace butaforia show-room-ului ca alternativa deloc acceptabila a camerei adevarate, numai a ei. Nu va gasi o asemenea barca locuibila (si perfect… untrendy!) in nicio revista glossy, in niciun catalog de mobila, deci nu va fi constransa comercial in niciun fel.
Postări
Elena, am vazut filmul, cum sa nu! Kim Ki Duk este unul dintre regizorii preferati. :) Ei, in barca lui Monet nu exista dramatismul tentatiei din film. Ma tot intreb oare de ce poetele -in special cele tinere - isi regasesc sau recupereaza mult mai greu matricea de sens decat poetii. Poate e doar o impresie de a mea.
frumoasa asocierea lui partene cu monet. la elena mi se pare ca nu se potriveste.
Sigur ca nu, pe Elena nu o reprezinta deloc, dar m-am gandit eu sa ii ofer ceva compensatoriu eului ei centrifug... I-as recomanda chiar si o portiune vitala numita pauza dintre vene... :)
:)
Trimiteţi un comentariu