Poemul de sâmbăta asta (29)
Cum azi şi mâine se va vorbi mult la Sibiu despre Iustin Panţa (revista "Euphorion" organizează a şaptea ediţie a Zilelor "Iustin Panţa"), se subînţelege că şi altceva decât patriotismul local mă îndreptăţeşte să postez un text al acestui atât de personal poet, într-adevăr euphorionic - ridicat prea repede de pe pământ, întocmai ca Euphorion, fiul lui Faust şi al Elenei.
Aşadar, Iustin Panţa, Ce frumos arde focul tău
După ce am mai pus câteva lemne pe focul din sobă,
Ce frumos arde focul tău, a spus ea.
Am stat un timp şi am vorbit despre lucruri simple.
Dar cuvintele, Ce frumos arde focul tău, tonul vocii, gestul sapienţial
şi blând al capului, şi mai ales pronumele "tău" -
toate astea au rămas: liniştea şi simplitatea adâncă a lucrurilor;
iarăşi: numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată.
Este scena care a provocat peste alte câteva săptămâni
întâmplarea face să locuieşti chiar în piaţeta unde se instalează parcul de distracţii al copiilor, s-au montat mecanismele - maşinuţe electrice, cutia cu manetă, caruselul - o femeie frumoasă din metal, cu mâinile ridicate, de fusta căreia sunt prinse băncuţele unde se aşază copiii ca să fie rotiţi în cercuri suitoare/coborâtoare. Doar că motorul caruselului nu funcţionează, femeia mecanică stă imobilă şi cu faţa-i enormă priveşte direct spre fereastra ta, într-o noapte, deschizând-o, ai fost copleşit, ca sub o stare de hipnoză, de imobilitatea chipului şi privirii ei, de atunci nu mai aeriseşti dimineaţa, nu mai priveşti seara pe geam - ştii că ea continuă să te privească ăst timp
întâmplarea dintr-o noapte, în cartierul meu de la marginea oraşului
când o pană de curent ne-a lăsat în întuneric, singuri, în camera strâmtă.
Nu aveam la îndemână decât jarul ţigării şi brusc am simţit nevoia să-i văd faţa.
Şi atunci i-am purtat ţigara în jurul chipului -
figura ei era, cufundată în fumul şi lumina aproape inexistente ale ţigării,
doar un halou, faţa ei mai reprezenta doar privirea,
Cred că suntem prieteni acum, i-am spus în camera din cartierul de la marginea oraşului,
era replica mea la, Ce frumos arde focul tău.
Postări
vineri, la nrv, a fost un moment iustin panta. un dialog cu ruxandra cesereanu despre el, dar si o poezie citita de iustin panta. zic asta pt cei care n-au ascultat emisiunea, mai mult pt a se vedea ca nu l-a uitat chiar toata lumea.
sa povestesti, cand ai timp, despre ce a fost la sibiu
Da, am auzit şi eu - m-a cam mirat convingerea Ruxandrei Cesereanu cum că tinerii poeţi nu l-au citit pe Iustin Panţa; pot s-o asigur că Adela Greceanu, Dan Coman, Florin Partene, Marin Mălaicu-Hondrari, Claudiu Komartin, Teodor Dună, Ştefan Manasia (mă opresc să-mi trag suflul) - că măcar ei, aşadar, l-au citit atent, chestiune care, la unii dintre ei, se vede chiar direct în poeme.
Cea care l-a cam uitat e, de fapt, critica literară, iar nu poeţii. Obişnuită cu ierarhizarea pe căprării a scriitorilor activi, critica literară n-are timp de cei trecuţi la cele veşnice, nici măcar în istorii - la Sibiu, Ion Mureşan nu mai contenea să se minuneze cum de a avut Manolescu obtuzitatea de a-l exclude complet pe Iustin Panţa din istoria (critică a) literaturii române.
Pentru că, de altfel, despre istoria critică a lui Manolescu s-a vorbit cel mai mult, masa rotundă având tema "Poezia contemporană şi istoria literaturii". Au fost (hiper)activi la discuţii Ion Bogdan Lefter, Simona Popescu, Ion Mureşan, Radu Andriescu, Dragoş Varga, Silviu Guga, George Vulturescu, Andrei Terian. Premiul "Iustin Panţa" pentru debut l-a luat Stoian G. Bogdan, pentru "Chipurile" (l-au mai luat Claudiu Komartin, Ruxandra Novac, Andra Rotaru, Daniela Popa, Andrei Doboş - numai lume bună).
Iar la recitalul de poezie, Ion Mureşan a fost, zice-se, zdrobitor.
Trimiteţi un comentariu